Iubirea Ta...

Iubirea Ta, o Domnul meu,
Cu ce-aş putea să o compar?
Căci ea e mai presus de-orice 
Putut-am întâlni cândva.

Iubirea Ta? Oh, e atât de mare!
Cândva acolo-n strălucire,
În hainele de sărbătoare
Eu voi cânta a Ta mărire!

Înmărmurit eu voi privi
Un nou şi sfânt Ierusalim.
Dar mai presus de-orice sclipiri,
De jasp, de sardiu sau beril,
Iubirea Ta va dăinui!

Nici aur, nici safir, sau crisolit,
Nimic din ce-ncântă privirea
Nu are farmec făr' de Tin',
Căci Tu eşti veşnic, eşti iubirea!

Ce suntem noi? Ce suntem noi?
Un pumn de praf, scântei în zbor.
Şi totuşi, Doamne, ne-ai iubit!
Sus pe o cruce răstignit
În locul nostru ai murit.

O veşnicie-ntreagă-n haine albe
Ţi-om da a laudei cântare!
Ţie, Miel Preasfânt, o, Doamne Mare,
Ce ne-ai iertat, ne-ai dat salvare!

A. C.