Dă-mi Doamne, harul...

Dă-mi Doamne harul
Să-aştept mereu, mereu.
Să pot pricepe-n totul
Ce pregăteşti pentru sufletul meu.

Să nu iubesc o clipă
Fără de voia Ta,
Să nu mă-opresc o clipă
Fără de voia Ta.

Iară de-ar fi să merg
Ca şi-Avraam altădată,
În harul Tău întreg
Pe braţele-Ţi mă poartă.

De-s spini în jurul meu,
O, Tu mă-ajută-ndată
Să cred, să-aştept şi să-nţeleg
Că tot ce am în drumul meu
Sunt solii dragostei de Tată.

Un pas fără de voia Ta,
Doamne Isuse nu lăsa!
Căci... unde să merg fără Tine?
Tot harul veşnic e în Tine!

O vorbă chiar, un gând sau faptă,
Să nu mă laşi Doamne vreodată,
Să mă grăbesc a spune sau a face
Fără să ştiu de Ţie-Ţi place!

Deci dă-mi Tu Doamne, harul,
Şi-acum şi-n orice vreme,
Ca-n dragostea-Ţi preasfântă
Veşnic a mă încrede!