Astăzi...

Astăzi. Merg pe stradă, înconjurată de chipuri grăbite, fiecare purtate într-o parte sau alta de nevoile zilnice. Ziua de azi: o zi în care fiecare părticică din ceea ce mă înconjoară pare un colţ de rai pe pământ. Oh, Dumnezeu a creat totul atât de minunat! Vântul care scutură frunzele multicolore ale unui rece sfârşit de toamnă, florile de o perfecţiune aproape cutremurătoare, zborul grăbit al păsărilor; toate astea ne vorbesc, fără cuvinte şi totuşi vocea lor este auzită. E pur şi simplu uimitor cum fiecare lucru din lumea înconjurătoare e exact acolo unde trebuie să fie. Ca împietrită mă opresc, ridic privirea şi Îi mulţumesc Domnului că mi-a dat vedere, Îi mulţumesc că mi-a dat harul să pot simţi vântul care, într-o mişcare frenetică îmi aruncă frunzele în faţă una după alta...o frunză, altă frunză, şi tot aşa! Pur şi simplu mi se taie respiraţia! Doamne! Tot ceea ce faci Tu e mai presus de cuvinte!

Ce păcat însă, că de multe ori privim, dar nu vedem, auzim, dar nu conştientizăm( pentru că însuşi şuieratul vântului e de o melodicitate perfectă ). 

Har, numai har! Totul este har în viaţa mea! 

Astăzi...încerc să savurez la maxim momentul acesta. Eu, doar eu cu Dumnezeu! E ca şi cum, pur şi simplu nu mai aud nimic altceva decât şoaptele naturii...astăzi, da, astăzi...e prea minunat! Mâine? Poate voi fi Acasă! Dar astăzi, acum, vreau să mă bucur de fiecare secundă în parte, de fiecare gură de aer, de dragostea Mântuitorului meu, de El! Privind natura perfectă, văd un Creator perfect; privind la modul în care a creat Dumnezeu omul, rămân fără cuvinte! Şi...privind şi simţind toate astea, cum aş putea rămâne tăcută? Oh, dacă până şi "cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu" (Psalmul 19.1), atunci cum să tac? Pentru că tot ceea ce vedem zi de zi în jurul nostru e de fapt DRAGOSTE. Da, Dumnezeu este dragoste: "Pentru că atât de mult iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă"(Ioan 3.16). Viaţă eternă, bucurie eternă!

Domnul să ne ajute să ne bucurăm neîncetat! Să ne ajute să vedem dragostea Sa la lucru din toate punctele de vedere, cât timp mai călătorim ca străini în această pustie a lumii! Să putem fi o speranţă pentru cei care au uitat că privind, trebuie să şi vadă, pentru cei care au uitat unde trebuie să asculte pentru a auzi dragostea lui Dumnezeu vorbind poate chiar în cea mai măruntă floricică, sau într-un strop de ploaie. 

Astăzi mai putem face asta. Mâine nu-i al nostru!

"Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: bucuraţi-vă!" Filipeni4.4       

 Fie ca bucuria şi pacea să inunde inima noastră mereu. Să privim mereu la Domnul, căci numai El e sursa fericirii adevărate!

Fericirea, piatră scumpă,

Giuvaer căutat nespus, 

E o nestemată-aleasă,

Ce o afli prin Isus!

 

Adriana