Dragostea Ta, Doamne...

Doamne, dragostea-Ţi e mare,

Şi în veci nemăsurată.

M-ai salvat de la pierzare,

Să-Ţi slujesc viaţa toată.

Doamne-n faţa Ta şi glasul

Şi privirea şi simţirea,

Vor înmărmuri pe loc,

Fiindcă Tu eşti Savaot.

Doamne, nici nu am cuvinte

Să îţi cânt, să-Ţi mai vorbesc,

Când văd dragostea-Ţi fierbinte

Pentru mine-un păcătos.

Argint şi aur, pietre scumpe,

La Tine, toate-s fără preţ.

Ci numai sângele-Ţi, Isuse,

Are sublim, eternul preţ.

Doamne, nu voi putea să-Şi înţeleg iubirea...

Şi de ce eu? Şi care mi-e menirea?

Să spun întregii omeniri

Că inima mi-a fost schimbată

Şi că în locu-i Domnu-a pus

O inimă pe veci curată?

Să spun că rana-a vindecat-o,

Să spun că lacrima a şters-o?

Să spun că-n toată lumea asta, 

Eu de la El primit-am pacea?

Da, Doamne, dragostea-Ţi e mare,

E în veci nemăsurată.

Tu m-ai salvat de la moarte

Şi-am să-Ţi cânt viaţa toată!

Adriana Cioloca