Timp de o zi...

Si incepe sa ploua...ploua...cateodata ploua si inauntrul nostru. Ne fastacim nesiguri si incercam sa cautam umbrela, ceva, orice...un gand o amintire, orice! Dar nu ploaie! Nu acum...poate...poate mai incolo. Un strop, inca unul si altul, pana cand aproape avem impresia ca ne prabusim...ne prabusim sub picurii grei ai unei zile in care ploaia nu mai inceteaza...agasanta continua sa ne arunce picurii inauntrul nostru, tot mai inauntru, tot mai profund...Dar stai!!!  Ce se vede? o dara neagra, apoi mai gri, si tot mai transparenta si...cioburi negre ca abanosul se scurg din inima noastra...da, ploaia cade incontinuu, dor picurii grei, dar in acelasi timp parca, iata, dispare putin cate putin intunericul. Unde e stratul batatorit de regrete si ganduri care salasluiau in acest coltisor al fiintei? Se surpa putin cate putin, zidul gros al mandriei...o, dar cat doare! Cu cat e mai limpede, mai curat, cu atat doare fiecare picur de ploaie! Dar ce se intampla? Ma simt atat e usoara, dar, stai! Ploaia unde e? Picurii sunt tot mai rari, tot mai rari, unul, inca unul si...gata! Si mireasma asta ce e? Miroase a bucurie proaspata, pace invioratoare si...un curcubeu? Dar cum e posibil? Inima mea era atat de prafuita, iar acum...o, iata si raza de soare mult asteptata! O, Doamne! Ce se intampla? Tu? Tu ai fost in tot acest timp, iar eu am vazut in ploaie doar durere, greutati, incercari si...alte neajunsuri...dar Tu, Tu ai lucrat in tacere si mi-ai spalat viata, gandul, inima...tot ce parea a fi un potop, a fost de fapt mana Ta plina de bunatate si dragoste la lucru.
 E atat de trist uneori ca ma pripesc sa judec imprejurarile vietii, socotindu-le ca fiind cele mai nefavorabile...uit ca de cele mai multe ori merita sa las picurii grei de ploaie sa imi spele inima, sa o curete, pentru a face loc eternului curcubeu. Si da, dragostea-Ti, o, Doamne, e zilnic la lucru, zi de zi, si-n fiecare clipa!
Doame Isuse, iti multumesc pentru tot ceea ce faci Tu in viata mea. Ajuta-ma ca mereu, in orice imprejurare, orice s-ar intampla, sa iau totul ca din mana Ta. Invata-ma sa ma agat de Tine in furtuna cea mai grea, ajuta-ma sa-mi fac din Tine adapost cand valuri se ridica, si ajuta-ma sa vad mereu curcubeul! Tine-ma de mana, ca sa nu cad vreodata, iar ochii mei o, Doamne, sa-i atintesc mereu, spre dragostea-Ti divina, caci TU esti scutul meu!
Azi am vazut si ploaia, vazut-am si furtuna, dar cel mai important, vazut-am curcubeul! Timp de o zi...da, inca o zi, Domnul a fost cu mine. El mi-a aratat printre picuri tot cerul minunat, pe care Dumnezeu a scris in culorile invioratoare ale curcubeului, doar doua cuvinte de o valoare incomensurabila si eterna: TE IUBESC!

"Domnul mi Se arata de departe: Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea!" (Ieremia 31.3)